Activitatea ca poet

In anii 80, la Bucureşti, într-un moment de mare efervescenţă poetică, Matei Vişniec şi-a forjat un stil recognoscibil imediat. Deseori poemele sale sunt nişte fabule filozofice. Nu întîmplător drumul de la poezie la teatru a fost firesc pentru Matei Vişniec întrucît multe poemele sale conţin în embrion un conflict şi o interogaţie, o provocare şi o dilemă. Universul volumelor de versuri se prelungește în piese și în romane, în formulele lor simbolico-parabolice extinse.

Volume de poezie

La noapte va ninge

În volumul La noapte va ninge, propune din start o formulă perfect distinctă, singulară: cea a parabolelor „absurde”, kafkiene, schițate cu aer ingenuu, însă esențială e perspectiva personajului: „naiv”, depășit mereu de evenimente,el privește și descrie părând să nu priceapă mare lucru, cu o candoare agreablă, bine înscenată.

Orașul cu un singur locuitor

Scena este „orașul”, nu însă un oraș pictat în tonuri realiste, ci unul straniu, pustiu, redus la liniile esențiale. Lumea pare să-și fi erdut dretul la pluralitat, totul există numai la singular: În funcție de accent, titlul poate fi citit în două sensuri: ar putea fi vorba despre un oraș cu doar un locuitor sau despre un oraș cu un locuitor singur.

Înțeleptul la ora de ceai

Dezinvolt, sigur pe originalitatea manierei sale, poetul își permite o mai mare libertate de mișcare, semn al conștiințeică moul său particular de a privi aduce lucrurile, oricare ar fi ele la un numitor comun. Poemele sunt mici istorii grotești ori absurde, prozaice la suprafață însă grațioase în fond, fin decupate.

Poeme ulterioare

Culegerea de Poeme ulterioare e datată în subtitlu „1987-1999”. Prima bornă e anul emigrării, deci textele sunt ulterioare și primelor trei plachete și stabilirii autorului în Franța. Formula parabolică e reluată și în versuri, fără semne de orgoliu al noutății, dimpotrivă: Vișniec ne pune la dispoziție caietul său de exerciții poematice, remake-u

La masă cu Marx

Are același aspect de caiet de pianotări poetice, însă mai puțin eteroclit decât precedentul volum. E o carte mai cursivă, scrisă în ritm egal, cu maturitatea stilistică a poetului-dramaturg de largă recunoaștere. Foarte interesant e poemul titular, La masă cu Marx. Chiar despre asta e vorba în cele patru secvențe principale ale sale: despre mâncare, despreîngurgitarea hămesită, animalică, despre un materialism grotesc din fața căruia personajul-narator va începe să bată în retragere, distanțându-se de Marx, Engels, Lenin și Stalin cu care își dă seama că nu ar fi trebuit să stea la masă.

Vi se pare cumva nedreaptă dispariţia dumneavoastră?

Ultimul volum al lui Matei Vișniec urmează același tipar poetic al volumelor anterioare însă aici, mai mult decâ în oricare altul, este impregnat cu siguranța și autonomia unui maturități literare. Unele poeme sunt preluate din ultimul său roman, Negustorul de începuturi de roman, reprezentând monologul adresat domnișoarei Ri. Din nou, Matei Vișniec interconectează nu doar genurile literare, ci și operele sale.