Charles-Pierre Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, Paris, Franța – d. 31 august 1867, Paris, Franța) a fost un poet francez care a produs, de asemenea, lucrări notabile ca eseist, critic de artă și unul dintre primii traducători ai lui Edgar Allan Poe. Poeziile sale prezintă măiestrie în folosirea rimei și a ritmului, și conțin un exotism moștenit de la romantici, dar se bazează pe observații ale vieții reale. Cea mai cunoscută lucrare a sa, opera sa de căpătâi, o carte de poezie lirică intitulată Les Fleurs du mal (Florile Răului), exprimă natura schimbătoare a frumuseții în Parisul care se industrializa rapid la mijlocul secolului al XIX-lea. Stilul său extrem de original de poezie în proză a influențat o întreagă generație de poeți, printre care Paul Verlaine, Arthur Rimbaud și Stéphane Mallarmé, printre mulți alții. I se atribuie faptul că a inventat termenul de modernitate (modernité) pentru a desemna experiența trecătoare și efemeră a vieții într-o metropolă urbană și responsabilitatea expresiei artistice de a surprinde acea experiență. Volumul Flori de mucigai scris de Tudor Arghezi a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului. De asemenea Joc secund (1930) de Ion Barbu, ori poezia generației bardului român martir neomodern Nicolae Labiș, anii 50+60, - autor - între alte balade moderne al baladei coleridge-baudelairean-barbiene seminale „Albatrosul ucis”. Dintre arabești/grotești sngur egal Poe, inițialul.