Ioan Slavici a fost un jurnalist excepțional și de renume, fiind redactor la publicația „Timpul” în București și, mai apoi, fondator al „Tribunei din Sibiu”. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Scriitorul s-a stins din viață în data de 17 august 1925, la Crucea de Jos, în România. Memoriile sale, publicate în volumul „Amintiri” (1924), au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române. Opera lui Ioan Slavici este puternic influențată de lumea tradițională a satului ardelean. Un observator excelent al mediului rural, Slavici realizează în nuvelele și studiile sale o veritabilă frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statutul lor social. Toate acestea sunt redate în cele mai mici amănunte, de la ținute până la vorbire și gesturi.